Simteam ca ma sfarseam dupa ce am inchis telefonul.Lacrimile mi.au rabufnit din coltzurile ochilor fara intarziere.M.am dus la mansarda,in camera mea si m.am trantit in pat.Era singurul lucru pe care.l puteam face:sa imi iau iepurasul de plus,sa il tin strans si sa imi las lacrimile sa curga siroaie pe perna impregnata cu parfumul aproape sters de asta-noapte.Auzeam parca niste tropote pe acoperis care sunau din ce in ce mai intesificate,mai repezi.Mi.am ridicat privirea din asternuturile moi si cu ochii incetosati m.am uitat pe geamul de deasupra patului.
A inceput sa ploua stupid,ca din senin,de parca as fi fost conectata direct cu cerul,cu natura.Geamul parca se spargea si scartzaia parca plangand de durere si eu…Eu tresaream cu fiecare picatura mai mare care ateriza ca un asteroid pe casa scotand un zgomot colosal.
Stelele se ascundeau sub perdeaua cristalina pe care o faceau picurii de apa si ca sa le vad mai bine am deschis geamul.Stiam ca nu e bine,dar imi placea.Imi placea sa privesc vazduhul,ma alina.Galagia ploii acum suna ca o simfonie in capul meu si toate ma linisteau,ma faceau sa imi schimb starea,sa ma metamorfozez in ceva mai bun,ceva iubit de toata lume si tot timpul fericit.Simteam cu ma umplu toata de apa si cum devin din ce in ce mai rece.Vantul,dorind sa imi usuce hainele cu repeziciune,a uitat de mine.A uitat cat de fragile am devenit.Voiam sa ii spun sa bata mai incet altfel ma va dobora.Ma va face una cu pamantul.Una cu patul meu inmuiat in lacrimile mele si ale naturii,prietena mea.
Peste galagia absurda provocata odata cu inceperea ploii domnea melodia mea preferata care se difuza acum,in momentul asta, la radio.Fredonam din ce in ce mai fericita versurile pline de insemnatate pentru mine.Euforia ce ma cuprinsese atunci mi.a dictat sa urlu pe fereastra.Strigam cu frenezie tot ce imi venea in minte:citate celebre,numele meu, toate incheiate cu versuri din Lucian Blaga.Inima imi batea din ce in ce mai tare de parca ar fi vrut sa strige si ea.Sa spuna cat e de seaca,seaca de iubire,seaca de incredere,seaca de orice.Sa spuna ce o doare,sa se simta libera,libera dupa ce a stat inchisa 14 ani,ca mine.In sfarsit,dupa atatia ani putem sa ma dezbrac de toate inhibitiile induse de apropiatii me ice ma doreau o fata arhieducata,care tinea la eticheta si aspect.
Reflectand atat de mult asupra mea,asupra tristetii mele nu am observant ca ploaia era pe sfarsite.Aces pasaj in care ma avantam sa scap s.a infundat si nu mai era nici o luminitza la capat.Nu am mai vrut sa revin la sentimentele vechi dupa ce experiente implinisem.Nu mai voiam sa ma gandesc la nimic dupa tot ce se intamplase.
Pana la urma totul a culminat cu persoana mea,intinsa pe patul al carui placaj strecura picaturi de ploaie combinate cu seva conservata a lemnului tanar din care era facut,cu melodia mea la radio si cu un vant razlet ce isi stergea lacrimile reci pe geamul meu.Ploua
Scuzati greselile de tipar,din cauza tastaturii:D