Imaginati.va!Eu stateam la mansarda.Eram intinsa.n pat si cu ochii pe geamul culisant,stiti din acelea pe acoperis.La radio canta melodia mea preferata,fredonam usor frenetica si pac! m.a traznit!Nu,nu fulgeru:)),dorinta!Atunci am luat pixul meu preferat si caietelul parfumat cu floricele pe fiecare pagina.
La inceput nu stiam ce sa scriu,dar stiam ca trebuie!!Simteam nevoia de asta cum are nevoie cineva nervos de tigari.Devenise si este practic un viciu!Chiar un viciu demn de inchisoare cateodata.Exprimarea libera era pe vremuri interzisa si cu cat inaintam in timp cu atat ne intoarcem.Dorintele,sentimentele urla in tine ca o fiara dezlantuita care e fericita ca si.a omrat prada...
Cam asta simt eu despre feeria asta,curentul asta printre artisitii de pretutindeni,obiceiul asta care ne leaga pe noi,oamenii culti sau pur si simplu despre a scrie.
Deci ce mai astepti??Tu cum iti incepi povestea?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu